Originare din regiunea mediteraneeană, gălbenelele sunt cultivate de secole pentru calităţile lor ornamentale, culinare şi medicinale.
Vechii romani o foloseau la fabricarea unui bulion despre care se credea că înnobilează spiritul. Frunzele moi, verzi se ivescdin tulpinile robuste, iar florile vii, portocaliu-aurii, apar la începutul lui iunie şi ţin până la primele geruri ale iernii.
PARŢI UTILE
FLORILE
Florile se recoltează începând din iunie, imediat ce încep să se deschidă, apoi sunt lăsate să se usuce în locuri întunecate şi bine ventilate.
Florile uscate de gălbenele sunt folosite în alifii, gargare şi comprese.
Ocazional, gălbenelele sunt folosite intern, ca infuzii şi tincturi.
COMPUŞI ACTIVI
Florile conţin flavonoide, pigmenţi carotenoizi, care le conferă culoarea portocalie, precum şi un ulei esenţial, bogat în triterpenoide – căruia i se datorează, se pare, propietăţile antiinflamatorii ale gălbenelelor.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Aplicate extern, gălbenelele sunt de multă vreme un tratament eficace pentru probleme ale pielii ca tăieturile, mâncărimile, crăpăturile, arsurile solare şi înţepăturile de insecte. Florile intră în compoziţia multor produse cosmetice penru piele. Sunt recomandate de asemenea în tratarea infecţiilor bucale.
Unele cercetări cu privire la propietăţile tămăduitoare ale florilor de gălbenele au scos în evidenţă atât propietăţile lor antiinflamatoare şi antibacteriene, cât şi calităţile lor în combaterea infecţiilor cauzate de virusuri şi paraziţi. Cercetări realizate în Italia în 1994 au relevat că triterpenoidelor din plantă li se datorează calităţile sale antiinflamatorii, iar experimentele au arătat că aceşti compuşi pot ajuta în cazul umflăturilor provocate de retenţia fluidelor./p<>
Gălbenelele sunt de asemenea renumite pentru calitatea de a opri sângerările şi de calma spasmele musculare.
CULTIVARE
Gălbenelele cresc uşor din seminţe. Plantaţi-le primăvara într-un sol bine drenat şi neutru până la alcalin, de preferinţă într-un loc însorit sau uşor umbrit.
PREPARARE ŞI DOZAJ
În tratamentul pielii crăpate, al tăieturilor, muşcăturilor de insecte şi al arsurilor solare
Compresă: Puneţi 5 g de inflorescenţă la 1 l de apă clocotită. Infuzaţi timp de 5 minute, apoi strecuraţi. Aplicaţi o compresă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
În tratamentul infecţiilor gurii
Gargară: Preparaţi infuzia conform instrucţiunilor de mai sus. Lăsaţi să se răcească puţin; folosiţi-o ca gargară de 2-3 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
• Preparatele care conţin gălbenele trebuie administrate intern doar sub supravegherea unui specialist în medicina plantelor.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Chimenul Cu frunzele sale în formă de pene şi mănunchiurile de flori mici, ca nişte umbrele albe , chimenul este o plantă de grădină aspectuoasa şi populară.
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.
Coada racului ( Potentilla anserina ) Coada racului din familia Rosaceelor este parte a unei numeroase familii. Frunzele plantei sub formă de rozetă sunt divizate în foliole dinţate pe margini. Frunzele sub formă de rozetă sunt specifice plantei. Frunzele sunt acoperite de peri argintii, fini.
Gălbenelele
Originare din regiunea mediteraneeană, gălbenelele sunt cultivate de secole pentru calităţile lor ornamentale, culinare şi medicinale.
Vechii romani o foloseau la fabricarea unui bulion despre care se credea că înnobilează spiritul. Frunzele moi, verzi se ivescdin tulpinile robuste, iar florile vii, portocaliu-aurii, apar la începutul lui iunie şi ţin până la primele geruri ale iernii.
PARŢI UTILE
FLORILE
COMPUŞI ACTIVI
Florile conţin flavonoide, pigmenţi carotenoizi, care le conferă culoarea portocalie, precum şi un ulei esenţial, bogat în triterpenoide – căruia i se datorează, se pare, propietăţile antiinflamatorii ale gălbenelelor.
UTILIZĂRI MEDICINALE
Aplicate extern, gălbenelele sunt de multă vreme un tratament eficace pentru probleme ale pielii ca tăieturile, mâncărimile, crăpăturile, arsurile solare şi înţepăturile de insecte. Florile intră în compoziţia multor produse cosmetice penru piele. Sunt recomandate de asemenea în tratarea infecţiilor bucale.
Unele cercetări cu privire la propietăţile tămăduitoare ale florilor de gălbenele au scos în evidenţă atât propietăţile lor antiinflamatoare şi antibacteriene, cât şi calităţile lor în combaterea infecţiilor cauzate de virusuri şi paraziţi. Cercetări realizate în Italia în 1994 au relevat că triterpenoidelor din plantă li se datorează calităţile sale antiinflamatorii, iar experimentele au arătat că aceşti compuşi pot ajuta în cazul umflăturilor provocate de retenţia fluidelor./p<>
Gălbenelele sunt de asemenea renumite pentru calitatea de a opri sângerările şi de calma spasmele musculare.
CULTIVARE
Gălbenelele cresc uşor din seminţe. Plantaţi-le primăvara într-un sol bine drenat şi neutru până la alcalin, de preferinţă într-un loc însorit sau uşor umbrit.
PREPARARE ŞI DOZAJ
Compresă: Puneţi 5 g de inflorescenţă la 1 l de apă clocotită. Infuzaţi timp de 5 minute, apoi strecuraţi. Aplicaţi o compresă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.
Gargară: Preparaţi infuzia conform instrucţiunilor de mai sus. Lăsaţi să se răcească puţin; folosiţi-o ca gargară de 2-3 ori pe zi.
DACĂ SIMPTOMELE PERSISTĂ, APELAŢI LA MEDIC
PRECAUŢII
• Preparatele care conţin gălbenele trebuie administrate intern doar sub supravegherea unui specialist în medicina plantelor.
preluare: Portia de sanatate – Ed. Reader’s Digest, 2011
Articole Similare
Ţintaura
Ţintaura Țintaura este o plantă anuală sau bienală, din familia genţianaceelor. Tulpina erectă, cu patru muchii, este înaltă de până la o jumătate de metru. Frunzele sunt opuse, ovale, cu nervuri longitudinale. Inflorescenţele umbeliforme din partea superioară a plantei sunt în formă de stea, formate din flori albe, roz vii, grupate în cime bipale terminale.
Chimenul
Chimenul Cu frunzele sale în formă de pene şi mănunchiurile de flori mici, ca nişte umbrele albe , chimenul este o plantă de grădină aspectuoasa şi populară.
Nalba Medicinală (Althaea officinalis)
Nalba medicinală sau nalba mare este o plantă perenă care atinge si înălţimea de 1-1,5 m şi care face parte din familia Malvaceae. În pământ are un rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini ramificate şi cărnoase, cenuşiu-deschise la suprafaţă, albe la interior, cu gust dulceag mucilaginos, miros uşor.
Coada racului ( Potentilla anserina )
Coada racului ( Potentilla anserina ) Coada racului din familia Rosaceelor este parte a unei numeroase familii. Frunzele plantei sub formă de rozetă sunt divizate în foliole dinţate pe margini. Frunzele sub formă de rozetă sunt specifice plantei. Frunzele sunt acoperite de peri argintii, fini.